Deja nu mai este o noutate, nici pentru lumea stirilor, nici pentru blogsfera. Ne-am adjudecat primul premiu la Cannes, si anume „Căutare/ Quest” , de Ionuţ Piţurescu a castigat premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj în secțiunea „Quinzaine des réalisateurs”.
Trailerul imi aminteste de “Baltagul” de Miahil Sadoveanu, cu precizarea ca filmul cu acelasi nume avea o calitate indoielnica a imaginii, tipica vremurilor in care a fost turnat.
Cu identitate usor evaziva, Dan Chisu debuteaza in cinematografia romaneasca in calitate de regizor, scenarist si producator. Lipsa recplicilor scrise, ci surprinse prin starea asumata a actorilor, lasa o urma de experiment in realizarea acestui film. Intr-un montaj dinamic, publicul intra in lumea a doua adolescente care invata ca prietenia poate invinge neintelegerile cu parinti. Si chiar si moartea…
WebSiteStory este un film pentru public care isi propune sa arate partea urata si violenta a accesului la tehnologie. Este o realitate ca liceenii fac filmulete oriunde si le posteaza pe internet sub o identitate falsa, fara sa isi asume responsabilitatea. Multi elevi au reputatii stricate in lumea interna a unui liceu datorita unor insinuari de pe internet.
Dan Chisu declara in direct la Radio Guerrilla la emisiunea “Asta la revista mesei cu Liviu Mihaiu” pe 17 mai ca filmul se bucura deja de raspunsuri pozitive in cinematografele din Constanta si Iasi. “Am primit azi dimineata un mail de Viata de liceu. Acolo a punctat filmul cel mai bine, in lumea liceenilor” spunea mandru debutantul regizor.
Si anul acesta, Festivalul Cannes rasuna cu urale pentru productiile romanesti. Noul val cinematografic romanesc cucereste din nou publicul avizat al celei mai importante competitii europene.
Vedeta anului 2010 este “Marti, dupa Craciun“, in regia lui Radu Muntean. O distributie “grea” care ii aduce pe acelasi platou pe Dragos Bucur, Mimi Branescu si maestrul Victor Rebengiuc.
This slideshow requires JavaScript.
Cronici si reactii pozitive au ajuns in publicatii de peste ocean. Los Angeles Times il citeaza pe Steven Zeitchik: “Romanii nu pot face un film prost. Este ca si cum ar fi ilegal in tara lor. Sau cel putin in ADN-ul lor”.
Ma bucur mult ca productiile romanesti sunt recunoscute si aplaudate la “scena” internationala, pe modelul “Sa dam Cezarului ce e al Cezarului”.
[Mentionez ca pozele au fost preluate din albumul profilului de Facebook dedicat filmului "Marti, dupa Craciun"]
Editura Humanitas, sursa: pravaliacucarti.ro
Unul din cei mai tradusi dramaturgi contemporani, Matei Visniec si-a inceput drumul in scriitura prin poezie. Aceasta ar fi explicatia lirismului titlurilor interminabile ale unor piese. Tot de aici vine si nevoia unor replici enigmatice care contureaza povesti pline de framantari emotionale.
O publicatie recenta semnata de Matei Visniec cuprinde doua piese: Masinaria Cehov si Nina (sau despre fragilitatea pescarusilor impaiati). Incepe cu o scrisoare adresata dramaturgului rus, ca de la discipol catre maestru. “Inchei scrisoarea rugandu-va sa nu mi-o luati in nume de rau si sa ma iertati, dar admirandu-va atat de mult pana la urma v-am transformat, Anton Pavlovici, in personaj”. Intr-adevar, medicul dramaturg Cehov devine personaj in prima piesa, unde intalneste o parte din personajele sale, care ii dau o lectii de viata si il acompaniaza in ultimele sale clipe.
Coplesit de cotidian, scriitor si jurnalist, Matei Visniec isi gaseste refugiul in compania condeiului: “Raporturile nu sunt tocmai cordiale între scriitorul şi jurnalistul din mine. Scriitorul este în continuare neobosit, optimist, tonic. Jurnalistul din mine este obosit, pesimist, neîncrezător. Faţă de scriitorul din mine, care mai crede în forţa literaturii, jurnalistul din mine este disperat să tot vadă că de 20 de ani (de când practică această meserie) lumea nu se ameliorează, că fiecare zi se naşte şi moare aducând un surplus de oroare, că nu există progres veritabil în societate.”
Teatrul Metropolis ne-a prezentat in aceasta stagiune trei spectacole care au presupus dramatizarea unor nuvele semnate de A. P. Cehov.
This slideshow requires JavaScript.
Unul dintre acestea, Zvapaiata, face parte din programul “Stagiarii”, parteneriat cu UNATC, prin care masteranzii pun in scena prin propriile puteri adevarate spectacole de teatru. Spectatorul recepteaza lumea mastilor vazuta de cei inca foarte tineri.
[Mentionez ca pozele au fost preluate de pe saitul Teatrului Metropolis]
Mergem la teatru ca sa ne relaxam sau ca sa exploram. This is a fact!
Simt ca uit un pic de identitatea mea apasatoare si explorez noi situatii, trec prin starile transmise de actori. Lumea mastilor ma fascineaza. Cred ca voi ramane mereu un spectator fidel, anonim si pasionat. Chiar daca imi place sa descopar actorul in diferite roluri, detest cand oamenii din jurul meu isi schimba masca. Prefer sa cunosc pe fiecare cu o singura masca, cea fireasca. Ma simt inselata cand ma confrunt brusc cu o alta.
Invatam la ICI (colegii stiu de ce 
) cum sa citim printre gesturi ce se ascunde in spatele mastii. Dar, uneori, e mai bine sa nu stii exact ce se intampla cu adevarat in mintea celui de langa tine. S-ar putea sa ne speriem…
Noroc ca exista reguli. Fara ele ar fi haos. Chiar si arta actoriceasca se manifesta in functie de reguli pe care le respecta sau le incalca. Fie ca este vorba de teatru, fie ca e film, artistul isi poate scrie noi reguli. Dar nu se poate lipsi de ele, caci ar fi haos. Mai mare sau mai mic. Depinde de fiecare.
Propun sa ne bucuram in mod autentic de teatrul fiecarei intamplari si sa respectam regulile sau sa inventam unele noi!
Lumea mastilor sarbatoreste 150 de ani de cand marele dramaturg Anton Pavlovic Cehov s-a nascut in Taganrog, un orasel din sudul Rusiei, la 17 ianuarie. Piesele lui s-au jucat in stil clasic sau modern cu distributii legendare pe scenele teatrului romanesc.
Distributie de exceptie in "Livada de visini" (sursa: Tudor Predescu)
Teatrul National Bucuresti “I. L. Caragiale” ii aduce un omagiu prin piesa “Livada de visini” montata intr-o forma inedita de Felix Alexa. Amfitrionii cu rezonanta sunt Mircea Albulescu, Maia Morgenstern si Marius Manole.
Am savurat aceasta piesa pe 24 aprilie, o seara de sambata scaldata in lumea medicului rus. Magia livezii nu reuseste sa induplece destinul tragic, dar agita si trimite persona (mai mult…)
